Nu știu dacă lumea este la fel ca de obicei,
Dar eu o văd diferită
Când nu mai ești,
Când nu mai ești.
Nu știu dacă stelele strălucesc
Dar eu sunt în beznă
Când nu mai ești,
Când nu mai ești.
Când nu mai ești, nu mai am nimic,
Nu-mi mai rămâne decât durerea mea,
Așa că invidiez marea că are apă
Și că în zorii zile are soarele.
Sunt nimic fără Laura,
Sunt singur fără dragostea ei.
Sunt nimic fără Laura,
Fără Laura, fără Laura.
Nu știu dacă totul este la fel ca înainte,
Dar mie îmi lipsești ca aerul
Când nu mai ești,
Când nu mai ești.
Nu știu dacă luna strălucește la fel,
Dar pe noapte o văd întunecată
Când nu mai ești,
Când nu mai ești.
Te caut pe tine printre frunze
Care cad lângă mine,
Pe toamna gri, plină de umbre,
O voi întreba ce ai pățit.
Sunt nimic fără Laura,
Sunt singur fără dragostea ei.
Sunt nimic fără Laura,
Fără Laura, fără Laura,
Fără Laura, fără Laura...
Fără dragostea ei.