N-ai venit prea repede
Dar timp aveam berechet,
M-am împrietenit la toartă cu el
Ș-am stat împreună prin crâșme,
Așteptându-te
Bătându-ne reciproc pe spate,
Cumpărând de băut unor dame
Neștiutoare într-ale istoriei,
Îmbrăcate în rochii albastre
Rămâi acas’, la televizor
Trenuri întunecate pe toate posturile
Merg mohorâte, fără niciun călător
Doar în vagonul-restaurant stau (beți criță)
Doi, ăl de se simte rău sunt eu
Păcat că nu m-au arătat și ăștia la-nceput
când încă-l mai proslăveam pe Dumnezeu
Nu s-a legat nimic serios
Pân-acu’, că doar ai să vii tu
Și ce rost ar avea orișice
În ăst scurt răstimp
Da’ tu n-ai mai venit
Și din așteptare-am înnădit
Cu cumătru’ Timp
Un mod de viață
Rămâi acas’, la televizor
Trenuri întunecate pe toate posturile
Merg mohorâte, fără niciun călător
Doar în vagonul-restaurant stau (beți criță)
Doi, ăl de se simte rău sunt eu
Păcat că nu m-au arătat și ăștia la-nceput
când încă-l mai proslăveam pe Dumnezeu
În fond e totuna
Știam că n-ai să vii
Noaptea ai fost stea
Ziua te-ai prefăcut în rândunică
Toate câmpurile-s semănate
Toate florile-s parfumate
Ei, p-asta ți-o las ție s-o dezlegi,
De-i fi tu stea, de-i fi rândunică!
Rămâi acas’, la televizor
Trenuri întunecate pe toate posturile
Merg mohorâte, fără niciun călător
Doar în vagonul-restaurant stau (beți criță)
Doi, ăl de se simte rău sunt eu
Păcat că nu m-au arătat și ăștia la-nceput
când încă-l mai proslăveam pe Dumnezeu (beat criță...)