Am crezut neabătut în om cinstit -
am trăit năpăstuit, sărac-lipit.
Am crezut neabătut în om milos -
am trăit sărac-lipit cu capu-n jos.
Am crezut neabătut în om deștept -
am trăit nenorocit cu capu-n piept.
Am crezut neabătut în om curat -
am trăit și nebăut, și nemâncat.
Am crezut neabătut în om știut -
am trăit și nemâncat, și nebăut.
Am crezut neabătut în soră, frate -
am trăit, un surdomut, cu nu se poate.
Am crezut neabătut în zi de azi -
am trăit nepriceput într-un necaz.
Am crezut neabătut în zi de mâine -
am trăit cu împrumut un veac de câine.
Am crezut neabătut în zi de-apoi -
am trăit mai mult cu Of decât cu Oi.
Am crezut neabătut și în idee -
am trăit, m-am complăcut și în bordeie.
Am crezut. De ce-am crezut ?
Potopul vine
și nici alter ego nu-i cu mine.
Duc-mă-duc, ci nu la plug.
Ah, nu m-aș duce !
Dar și umbra mea de mine fuge.
Fug și eu -
de lume fug : afurisită
astă lume, o nelume ca și cum...
Și Eminescu azi -
o cruce putrezită
rămasă la răspântie de drum.