Ar renunța la arme pentru iubire,
Dar e prins în schimbul de focuri
Și se tot trezește,
Dar nu la sunetul păsărilor.
Tirania, străzile violente.
Suntem privați de lucrurile cu care suntem binecuvântați
Și nu ne ajunge.
Cerule, dacă ne-ai trimis aici jos
Ca să construim un loc de joacă
În care păcătoșii să se joace de-a sfinții,
Ai fi tare mândru de ce-am făcut.
Sper că ai niște paturi în plus,
Căci acum ești singurul refugiu
Pentru fiecare mamă, fiecare copil, fiecare frate
Prins în schimbul de focuri.
Aș renunța la noroc să știu
De ce e prins în schimbul de focuri,
Dar eu sunt aici și mă trezesc
La soare și la sunetul păsărilor.
Neliniștea societății
Ne privează de lucrurile cu care suntem binecuvântați.
Chiar nu ne ajunge, nu.
Cerule, dacă ne-ai trimis aici jos
Ca să construim un loc de joacă
În care păcătoșii să se joace de-a sfinții,
Ai fi tare mândru de ce-am făcut.
Sper că ai niște paturi în plus,
Căci acum ești singurul refugiu
Pentru fiecare mamă, fiecare copil, fiecare frate
Prins în schimbul de focuri.
Mă pot încrede în ce mi se dă
Când credința încă are nevoie de arme
Ale căror muniție
Îi apără pe cei ce greșesc?
Iar eu nu pot vedea de aici din spate,
Așa că întreb de sus:
Mă pot încrede în ce mi se dă,
Chiar și dacă taie?
Deci, cerule, dacă ne-ai trimis aici jos
Ca să construim un loc de joacă
În care păcătoșii să se joace de-a sfinții,
Ai fi tare mândru de ce-am făcut.
Sper că ai niște paturi în plus,
Căci acum ești singurul refugiu
Pentru fiecare mamă, fiecare copil, fiecare frate
Prins în schimbul de focuri,
Prins în schimbul de focuri,
Prins în schimbul de focuri,
Prins pe cruce...