Nu nu vreau să cânt despre cuvinte care plâng,
Ca strigătul unei viori prea funeste.
Noi vedem viaţa prin ochii inimii,
Nimic nu ne va-mpiedica să credem.
Să credem în noua lume din mintea noastră,
Să credem în noi, spre a schimba viitorul,
Să credem chiar în minciuni, dacă aşa le vom opri,
Să credem în liniile din palmele noastre.
Cred în cerul inundat de păsări,
Cred încă în locul din braţele tale,
Cred în culoarea pielii tale,
Cred că vom merge încă un pas.
Să credem în timpul când aveam 20 de ani,
Să credem că putem contrui pe un sol vulcanic,
Să credem că putem striga nebuneşte,
Când dragostea e în noi.