Pădure de-a dreapta, pădure de-a stânga,
Ce margini greţoase de hău
Şi mare în ţărm îşi continue tânga jelania
Şi mie mi-e rău.
Ce mult întuneric, nu văd nici o cale,
Vapoarele-n mare sunt reci,
În mine un haos întreg se prăvale
Şi, moarte cum treci!
De-a dreapta pădure, pădure de-a stânga
Şi trupul beteag şi olog
Şi marea în ţărm îşi continuă tanga
Şi cui să ma rog ?
Se vaită cucii în cuiburi ciudate
Şi mie, în mine mi-e greu.
Şi marea bolnavă se-agită şi bate
În sângele meu.
De ce să m-agăţ când sunt toate fugare
Şi oamenii dorm liniştiţi,
De tine, pădure, şi bornă, şi mare,
De voi ce nu ştiţi.
Aprind o veioză şi faţa mi-e sură,
Injecţia bate adânc
Şi somnul sau moartea alene mă fură,
Mi-e bine şi plâng.
Atâta pustiu e pe buzele mele,
Chimia m-a dat vârstei reci,
Mai sunt sanatorii, deasupra în stele,
Poţi moarte să treci.