E seara lui Crăciun din '89
cu sînge strălucind boabe de rouă
acoperit de mantia ninsorii,
dar unde sunt colindătorii?
Ne-am aşezat, creştini, cu toţi la mese
cu nuci şi mere şi bucate-alese,
bradul străluce, astăzi speriem toţi sorii
dar unde sunt colindătorii?
Ceva se-ntâmplă
Ştiu, sunt vremi noroase
Mai trag în noi ascunşi pe case
crezând că-ntorc
din cursă roata morii,
dar unde sunt colindătorii?
Nu mai răbdăm, ieşim nervoşi în tindă
unde-s copiii tineri ce colindă?
Şi ne-ndreptăm neliniştiţi spre porţi
of, toamna a venit, copiii noştri morţi...