Correspondances [Romanian translation]

Natura e un templu unde pilaştri vii

Adeseori scot vorbe confuze şi solemne;

Trecând zăreşte omul păduri-păduri de semne

Ce-ncep prieteneşte din ochi a-l cântări;

Ca nişte lungi ecouri ce-ngemănat suspină,

Pierzându-se-n tenebra adâncii unităţi,

Precum ale luminii şi nopţii vastităţi

Culoarea cu parfumul şi sunetul se-mbină.

Sunt unele parfumuri ce parc-ar fi copii,

Cu ton blajin de flaut şi verzi ca o câmpie,

Iar altele – corupte, cu aspre gingăşii,

Vorbind de-a nesfârşirii trufaşă lăcomie,

Ca moscul, ambra, smirna, ce cântă-n graiul lor

Al simţului şi minţii extaz mistuitor.