Mă priveşti altfel,
Mă îmbrăţişezi, iar eu nu-ţi simt căldura, (căldura...)
Îţi spun ce simt,
Mă întrerupi şi termini discuţia,
Întotdeauna ai dreptate.
Al tău discurs, mereu atât de previzibil,
Deja, deja-l ştiu.
Aşa că, fugi, fugi, fugi, inimă,
Dintre noi doi, tu mereu ai fost cea mai rapidă,
Ia tot ce vrei, dar pleacă acum,
Căci lacrimile mele niciodată nu ți le voi da.
Aşa că fugi ca întotdeauna, nu privi înapoi.
Ai mai făcut-o deja şi adevărul e că nu-mi mai pasă.
Deja am trăit scena asta
Și cu mult regret îţi spun nu,
Cu mine, nu.
Am dat ce am putut, dar la mijloc de drum
A rămas inima mea.
Al tău discurs, mereu atât de previzibil,
Deja nu-ți mai stă bine.
Aşa că, fugi, fugi, fugi, inimă,
Dintre noi doi, tu mereu ai fost cea mai rapidă,
Ia tot ce vrei, dar pleacă acum,
Căci lacrimile mele niciodată nu ți le voi da.
Aşa că fugi ca întotdeauna, nu privi înapoi.
Ai mai făcut-o deja şi adevărul e că nu-mi mai pasă.
Tu, câinele care avea mereu aceleași trucuri,
Deja, deja le știu.
Aşa că, fugi, fugi, fugi, inimă,
Dintre noi doi, tu mereu ai fost cea mai rapidă,
Ia tot ce vrei, dar pleacă acum,
Căci lacrimile mele niciodată nu ți le voi da.
Aşa că fugi ca întotdeauna, nu privi înapoi.
Ai mai făcut-o deja şi adevărul e că nu-mi mai pasă.