copilule strain, al nu stiu cui,
copilule intilnit pur si simplu pe strada,
de ce plingi cu atita putere?
lacrimile tale imi destrama inima
ca acidul sulfuric, ca disperarea.
nu-ti varsa toate lacrimile,
vei avea nevoie si mai tirziu.
pastreaza-ti o lacrima pentru prima iubire,
una pentru intiia infringere,
alta pentru intiiele nedreptati...
si tot asa,
calculeaza probabilitatea
a toate ce ti s-ar putea intimpla
si pune cite-o lacrima deoparte.
vei vedea ce putin plins iti va ramine
pentru ora aceasta-ntristata,
ti se va reaminti risul, surisul,
otelindu-te intr-o hiperputere
nici intr-un fel aparata
de virstele tale viitoare, distincte,
trepte-ntr-o ciorba numita viata
pe care ai s-o gusti,
ai s-o digeri
sau ai s-o lasi neterminata,
in orice caz compozitia ei
n-ai s-o intelegi niciodata...