Copacul lyrics

Copacul meu, odată plin de vise,

Acum se scutură de ele parcă e nebun,

Și ramurile-mi văd că vă jucați cu focul,

Îmi vreți și sufletul, mi-ați luat deja norocul,

Pământul meu se clatină, e greu,

Voi n-aveți remușcări, nici în Dumnezeu,

Și vântul rece bate, intenții clare,

Noi suntem fără arme și voi fără onoare.

Pentru cei care nu plâng atunci când cerul e încruntat,

Pentru cei care au plecat și cei care au uitat..

Copacul demn se-nalță în grădina mea,

Încărcat de roade și de noapte grea,

Au încercat dușmanii să-l culce la pământ și să-l știe-ngenunchiat.

Copacul demn se-nalță în grădina mea,

Amețit de soare, de lumina grea,

Acest copac e trup din trupul țării sfânt.

Și-o fi veșnic pe pământ.

Din tot ce n-am avut, voi vreți și-a doua partea,

Dar suferința niciodată nu se împarte,

Copii noștri nenăscuți n-au nicio vină,

Unde erau speranțe, se-nalță o ruină,

Și celor care au ales să plece,

În țări în care soarele nu-i rece,

Voi i-ați făcut să simtă că-s străini,

Când țara lor plutește, fără rădăcini.

Pentru cei care nu plâng atunci când cerul e încruntat,

Pentru cei care au plecat și cei care au uitat..

Copacul demn se-nalță în grădina mea,

Încărcat de roade și de noapte grea,

Au încercat dușmanii să-l culce la pământ și să-l știe-ngenunchiat.

Copacul demn se-nalță în grădina mea,

Amețit de soare, de lumina grea,

Acest copac e trup din trupul țării sfânt.

Și-o fi veșnic pe pământ.