Copacii fără pădure lyrics

În povestea copacilor goi

Scârţâind într-o singură uşă

Este vorba de noi amândoi

Este vorba de foc şi cenuşă

Doi copaci fără frunze pe drum

După cum îi priveşte înaltul

Doi copaci prin sărutul de scrum

Aplecându-se unul spre altul

R: Spune-mi pădure cu frunza rară

Unde-i iubirea de astă vară

Nu ştie iarna să se îndure

De noi, copacii fără pădure

Toată vara a fost numai foc

Şi-au fost stele în nopţi fără stele

Şi prin toamna şederii pe loc

Cade ultima frunza spre ele

În zadar către tine întind

Nişte crengi ce-mi fuseseră braţe

Alte uşi se aud scârţâind

De tomnatecul vânt să se agaţe

Nu mai suntem decât doi copaci

Vor veni tăietori să ne tundă

Vor lua crengi toţi copiii săraci

Pentru flacăra lor muribundă

Şi chiar dacă mă vei mai iubi

Peste crivăţul iernii ce vine

Fără braţe, cu ochii pustii

N-am să am ce întinde spre tine