Condamnare lyrics

Iubindu-te fără de moarte

Nici viaţă îmi pare că n-am.

De nicio plăcere n-am parte,

Nu-mi trebuie niciun balsam.

Şi totuşi de tine depinde

Chiar nenorocirea că sunt.

Îmi eşti cea din urmă merindă,

Îmi eşti cel din urmă pământ.

Nici Shakespeare nu-i demn de-o poveste

Ca asta pe care-o trăim

Şi nici nu se scrie ce este,

Un dicţionar e infim.

Mă simt o făclie în lanţuri,

Mă simt un surâs îngheţat,

Mă simt o furtună în şanţuri,

Din toate-ale lumii tresar.

Şi nici nu mai am bucurie,

Fiinţă, şi-atât am ajuns,

Nici inima mea nu mai ştie

Să-mi dea la acestea răspuns.

Şi totuşi te caut întruna

Şi totuşi al tău am rămas

Cum soarele caută luna,

Mereu despărţiţi de un pas.