Tu, cochilie albă tu,
care ai coborât de pe acel val,
tu, care-ți închizi gândurile în carapace
și nu mă bagi în seamă niciun pic,
mică împletitură de coral,
mai devreme sau mai târziu te voi prinde
în plasa mea de cristal.
Fiindcă tu mă faci să mor,
fiindcă tu mă faci să visez,
fiindcă tu, numai tu, ești mereu tu.
Iubire, iubire, iubire imensă, iubirea mea,
tu nu știi, dar perechea ta sunt eu,
căci cu tine, doar cu tine vreau să trăiesc!
Tu, egretă albă tu,
ce zbori fără să cazi vreodată,
dar dacă vântul te trage în cuibul meu,
îți vei odihni aripile lângă mine.
Zboară departe, mai departe,
oricum te voi aștepta
și te voi avea mare grijă de tine.
Fiindcă tu mă faci să mor,
fiindcă tu mă faci să visez,
fiindcă tu, numai tu, ești mereu tu.
Iubire, iubire, iubire imensă, iubirea mea,
tu nu știi, dar perechea ta sunt eu,
căci cu tine, doar cu tine vreau să trăiesc!
Căci cu tine, doar cu tine vreau să trăiesc!
Iubire, iubire, iubire imensă, iubirea mea,
tu nu știi, dar perechea ta sunt eu...