Am lăsat deoparte telefonul,
Așa,
În acea dimineață frumoasă de toamnă,
Deloc friguroasă.
Parcă era vară,
Cu excepția absenței tele.
Apoi m-am uitat la cer,
De jos,
Indecis, dacă să urc acolo
Sau nu.
Dar știam că nu aveam,
Că nu aveam altă soluție.
Ce face durerea ta?
A mea e așa.
Nu trebuie să ne antrenăm
Să atingem străfundul.
Ar trebui să învățăm
Să trăim cu el.
Ce face durerea ta?
A mea vine și pleacă.
Am lăsat jos telefonul,
Așa,
Pot să jur că am auzit
Clopote de înmormântare.
Ar fi trebuit să te eliberez,
Înainte să mă eliberezi tu pe mine.
Mi-am făcut bilanțul de carbon expirat
De trei ori.
Apoi am vorbit despre mama ta
Pe un ton care nu ți-ar plăcea.
Nu vei știi niciodată asta,
Pentru că nu mă asculți.
Ce face durerea ta?
A mea e așa.
Nu trebuie să ne antrenăm
Să atingem străfundul.
Ar trebui să învățăm
Să trăim cu el.
Ce face durerea ta?
A mea vine și pleacă.
Zi-mi cum sunt nopțile tale
Și pe câți dintre prietenii noștri i-ai păstrat.
Ce face durerea ta?
Îți șoptește cumva să zbori prin noapte?
Cum îți merge viața?
A mea așa și-așa.
Ce face durerea ta?
A mea e așa.
Nu trebuie să ne antrenăm
Să atingem străfundul.
Ar trebui să învățăm
Să trăim cu el.
Ce face durerea ta?
A mea vine și pleacă.