E o autostradă lungă şi pustie,
Când călătoreşti singur.
Eram pe o cale ce nu ducea nicăieri,
Dar acum eu vin acasă,
Vin acasă.
Am tot alergat prin foc,
Am ars pentru atât de mult timp.
Dacă aş merge mai sus,
Iubito, tot aş fi dus.
Şi acum eu vin acasă,
Vin acasă,
Eu vin acasă,
Eu vin acasă, vin acasă,
Vin acasă.
Ei bine, casa mea n-a fost cu-adevărat nicicând
Pe un ţărm îndepărtat.
Dac-aş fi rămas departe pe veci,
Nu mi-ar fi fost mai tare dor de tine.
Şi acum eu vin acasă, vin acasă,
Eu vin acasă,
Eu vin acasă, vin acasă,
Vin acasă.
Cred că-n toţi aceşti ani, cât am fost plecat,
Nici măcar nu m-am întrebat de ce
N-am atins niciodată pământul.
Tot timpul care-a venit şi s-a dus,
Toate nopţile-n care-am fost singur,
Iar acum sunt îndrum spre casă.
Am auzit tunetul peste Canaan
Şi am auzit îngerii plângând.
Şi vocea lor mi-a revelat:
Cum trăieşti, aşa vei muri.
Eu vin acasă, vin acasă,
Eu vin acasă,
Eu vin acasă, vin acasă,
Vin acasă.