Visul meu imaculat
Devenit suflare şi piele,
Te-am aşteptat.
Semnat cu un tatuaj făcut acasă
„La mulţi ani” a fost creat pentru tine.
Nu pot să nu mă frâng,
Nu pot să cred că îmi frângi inima în bucăţele.
Oh, o să dureze ceva timp,
S-ar putea să fie nevoie de o mică crimă ca să fiu răvăşit.
Vom încerca să nu luăm în seamă speranţa şi teama.
Hei, copilă, fii mai sălbatică decât vântul
Şi fă-mă să bufnesc în plâns.
De cine ai nevoie, pe cine iubeşti când eşti răvăşit?
De cine ai nevoie, pe cine iubeşti când eşti răvăşit?
Cuvinte
sunt ca un déjà-vu pentru mine,
Ca o melodie de la radio
Pe care jur că am mai auzit-o.
Fiori, sunt oare ceva adevărat
Sau iluzia dată de degetele tale?
Nu pot să nu mă frâng,
Nu pot să cred că îmi frângi inima în bucăţele.
Pierdut pe un cer plin de zăpadă, o să facem să fie în regulă să fii răvăşit.
Vom încerca să nu luăm în seamă speranţa şi teama.
Hei, copilă, fii mai sălbatică decât vântul
Şi fă-mă să bufnesc în plâns.
De cine ai nevoie, pe cine iubeşti când eşti răvăşit?
De cine ai nevoie, pe cine iubeşti când eşti răvăşit?
De cine ai nevoie, pe cine iubeşti când eşti răvăşit?
(Nu pot să nu mă frâng)
De cine ai nevoie, pe cine iubeşti când eşti răvăşit?
(Nu pot să nu mă frâng)
De cine ai nevoie, pe cine iubeşti?
(Nu pot să nu mă frâng)
De cine ai nevoie, pe cine iubeşti când eşti răvăşit?