Nu mă cunoști în privința asta, iubirea mea,
Nu te prefaci, deși aș spune că tu nu ești nimic sigur.
E-adevărat, e-adevărat, iubirea mea, că așa e viața,
Și noi n-o vom schimba niciodată.
Și de ce-am face asta?
Ca un Pierrot, pantaloni și tunică,
Le am albe și un pic largi.
Și un guler de hârtie aș vrea.
Ca un Pierrot, pălăria mea și nasturii sunt negri,
Și cataramă la pantofi eu am.
Ca un Pierrot, în unele zile îmi văd fața văruită,
Dar sigur nu e făină.
Ca un Pierrot, am o privire neajutorată,
A celui care e pierdut fără iubire, știi tu.
Ca un Pierrot, pot încerca din nou
Să te fac să zâmbești, iubire, dacă vrei.
Ca un Pierrot, dacă-mi ceri tu,
Eu sar, dansez, mă mișc doar pentru tine.
Ca un Pierrot, sunt haioasă, apoi serioasă,
Veselă, apoi tristă, după iubirile pe care le ai.
Ca un Pierrot, o lacrimă, un râset,
Nu știi de această fericire a mea,
Dar, în amorul meu propriu, o cauți mereu,
Pleci, dar apoi te întorci mereu,
Și viața continuă cu tine.
Trăiască această lume, ura pentru tine!
Trăiască dragostea noastră, o să am grijă de asta chiar eu!
În fond, suntem în doi,
Dar măcar o dată aș vrea să fii tu cel ce-mi spune, aș vrea.
Ca un Pierrot, pantaloni și tunică,
Le am albe și un pic largi.
Și un guler de hârtie aș vrea.
Ca un Pierrot, pălăria mea și nasturii sunt negri,
Și cataramă la pantofi eu am.
Ca un Pierrot, în unele zile îmi văd fața văruită,
Dar sigur nu e făină.
Ca un Pierrot, am o privire neajutorată,
A celui care e pierdut fără iubire, știi tu.
Ca un Pierrot, pot încerca din nou
Să te fac să zâmbești, iubire, dacă vrei.
Ca un Pierrot, o lacrimă, un râset,
Nu știi de această fericire a mea,
Dar, în amorul meu propriu, o cauți mereu,
Pleci, dar apoi te întorci mereu,
Și viața continuă cu tine.