Cum să-ți explic ce ești
în viața mea, fiecare moment?
Oglinda schimbării mele,
adevărul dubiilor mele,
de zece ani și poate mai mult
de când eu te-am întâlnit,
prieten mereu și niciodată pierdut.
Cum să-ți explic că îmi dai
putere când sunt obosită?
Acel fir dulce de speranță
care îmi conduce zilele
prin atâta lume, numai tu
îi știi cuvintele de ajutor,
prieten mereu și niciodată trădat.
Cum să-ți explic că de-acum
vocea ta, eu o am înăuntru
și n-o stinge nici măcar timpul
care se joacă cu fidelitatea?
Sunt zece ani, dar pentru mine
nu-i niciodată vechi al tău salut,
prieten încă și niciodată pierdut.
De când eu te-am întâlnit,
prieten mereu și niciodată pierdut.