Prins între fă-o sau mori, mă simt sleit,
Mi-e greu să respir şi tot încerc şi-ncerc,
Mă voi asfixia.
Balansându-mă de la cele mai depărtate înălţimi,
Cu nimic rămas de care să mă ţin.
Fiecare cer e senin, dar nu pentru noi doi.
Vino acasă, vino acasă, vino acasă, vino acasă.
Sticlă şi petrol, vodka gin, de parcă respir metan,
Aruncă-te de pe piele pe piele şi oricum, nu alină durerea,
Dispari ca o urmă de ruj, întotdeauna mă uimeşte.
Fiecare nor e gri, cu visele de ieri.
Vino acasă, vino acasă, vino acasă, vino acasă.
Vino acasă, vino acasă, vino acasă, vino acasă.
Întotdeauna merge împotriva firii mele, şi pot încerca să o neg,
Dă-i unei maimuţe jumătate de creier
Şi oricum, e menit să-l prăjească.
Acum, scena curentă e moartă,
Cândva, vroiam şi eu să fiu acolo.
Fiecare cer e senin, dar nu pentru noi doi.
Vino acasă, vino acasă, vino acasă, vino acasă.
Vino acasă, vino acasă, vino acasă, vino acasă.