Pe străzi din nori se spulberă furtuna
Nu-i cântec să ne poată da fiori
Povestea spune c-am trădat şi luna
Şi cum Crăciunul ne topeşte-n zori
Zăpezi ne trec uitate la fereastră
N-avem regrete, doar dezamăgiri
E frig şi-a nins peste iubirea noastră
Ne colindăm cu versuri de amintiri
Am fost în doi o iarnă pe vecie
Ce nopţile adânc şi-a potolit
Şi nimeni nu ar trebui să ştie
Că iarna totuşi ne-a îndrăgostit
Şi tot noi doi ne-am destrămat dorinţa
Visând la ce-am avea dac-am uita
Crăciunul ne uneşte cu credinţa
Şi iarna nu mai poate aştepta
Nu mai rămâne nicio îndoială
Ne ard cuvintele şi ni le-au smuls
Şi aripi dorm visând la osteneală
Şi timpul este trist şi ne-a apus
Şi de Crăciun cântăm a resemnare
Colindele au doruri pământeşti
Nimic de ieri, de azi nu mai apare
Vom fi tot doi în stelele cereşti
Am fost în doi o iarnă pe vecie
Ce nopţile adânc şi-a potolit
Şi nimeni nu ar trebui să ştie
Că iarna totuşi ne-a îndrăgostit
Şi tot noi doi ne-am destrămat dorinţa
Visând la ce-am avea dac-am uita
Crăciunul ne uneşte cu credinţa
Şi iarna nu mai poate aştepta
Am fost în doi o iarnă pe vecie
Ce nopţile adânc şi-a potolit
Şi nimeni, nimeni nu ar trebui să ştie
Că iarna totuşi ne-a îndrăgostit
Am fost în doi o iarnă pe vecie
Ce nopţile adânc şi-a potolit
Şi nimeni nu ar trebui să ştie
Că iarna totuşi ne-a îndrăgostit
Şi tot noi doi ne-am destrămat dorinţa
Visând la ce-am avea dac-am uita
Crăciunul ne uneşte cu credinţa
Şi iarna nu mai poate aştepta
Şi iarna nu mai poate aştepta