Naufragiat în oraşul acesta fantomatic,
Luminile semafoarelor se leagănă şi liniile telefonice au căzut,
Această podea trosneşte de frig,
Mi-a luat inima, cred că mi-a luat şi sufletul,
Cu luna alerg,
Departe de carnagiul soarelui mistuitor.
Gonit de nervi sugrumaţi,
Arătând nici o milă, o fac din nou.
Deschide-ţi ochii
Continui să tot plângi, iubito,
Te voi face să sângerezi până la ultima picătură,
Cerurile - clipesc spre mine
Văd o furtună formându-se din mare.
Şi se apropie,
Şi se apropie.
Tu m-ai scuturat, m-ai făcut să tremur până la os,
Lasându-mă izolat, îndrăgostit, de unul singur,
Te gândeşti la mine?
Unde sunt acum? Iubito, unde să dorm?
Mă simt atât de bine, dar sunt bătrân,
2000 de ani de vântătoare îşi spun cuvântul.
Şi se apropie.