De-aş fi omul ce aduce
ploaia paşnicei iubiri
în oraşul din răscruce
de pe hărţi cu amintiri,
m-aş opri numai la tine
şi să şterg cu ploi aş vrea
umbra lacrimei străine
când ai fost iubita mea
Citeşte numai la final:
Ploaia-n rochie de bal
va veni la nunta noastră
luminând întâia oară
semnul ploilor de vară
prinse-ntr-un inel
Citeşte numai la final:
În oglinda unui val
sub un cer de floare-albastră
ne privim dintr-o poveste
din ce-a fost şi nu mai este
tot la fel
Prin gradini medievale
ce rămân doar în scrisori,
de-ai visat în seri banale
că te plimbi adeseori
Nu-ntreba de cata vreme
Impărţim mereu in doi
Prea târziu sau prea devreme
Un buchet întreg de ploi.
Citeşte numai la final:
Ploaia-n rochie de bal
va veni la nunta noastră
luminând întâia oară
semnul ploilor de vară
prinse-ntr-un inel
Citeşte numai la final:
În oglinda unui val
sub un cer de floare-albastră
ne privim dintr-o poveste
din ce-a fost şi nu mai este
tot la fel
Gura mea cu-a ta pereche
Sufletele doar surori
Au bătut moneda veche
Din argintul de pe flori
Şi în pumni cu bani de rouă
Sa salvam iubito doar
Un oras in care plouă
Dintr-un scrin de anticar.
Citeşte numai la final:
Ploaia-n rochie de bal
va veni la nunta noastră
luminând întâia oară
semnul ploilor de vară
prinse-ntr-un inel
Citeşte numai la final:
În oglinda unui val
sub un cer de floare-albastră
ne privim dintr-o poveste
din ce-a fost şi nu mai este
tot la fel