Păi, cine iubește și lasă,
Cine iubește și lasă
Dumnezeu să-i dea pedeapsă,
Dumnezeu să-i dea pedeapsă:
Târâișul șarpelui
Și pasul gândacului,
Vâjâitul vântului,
Pulberea pământului,
Pulberea pământului.
Că furnica de-i furnică,
La trup mare, la cap mică,
Și la mijloc subțirică
De umblă pe sub pământ,
Tot se țâne1 de cuvânt,
Tot se țâne de cuvânt.
Hai, dar noi oameni botezați,
Dar noi oameni botezați,
De cuvânt suntem lăsați,
De cuvânt suntem lăsați.
Că cine iubește și lasă
Dumnezau să-i dea pedeapsă:
Târâișul șarpelui
Și pasul gândacului,
Vâjâitul vântului,
Pulberea pământului.
1. (regionalism) ține