Cu cât te privesc mai mult, cu atât
mai puţin înţeleg din ce parte vii,
poate ai fost în multe locuri,
toate ca străină.
Cine ţi-a făcut ochii și acele picioare,
știa să le facă,
cine ți-a dat toată dulceaţa,
acela te iubea.
Când cerul nu ajungea,
nu ajungea brigada,
lipsea doar să te întâlnesc,
dar tu mereu ai fost aici.
Când umbra se lungea
peste ziua întreagă,
erai doar mai îndepărtată,
dar tu mereu ai fost aici.
Cu cât te privesc mai mult, cu atât
mai mult mă mir şi te las în pace.
Mă uit la tine, şi chiar dacă mă înşel,
măcar să greşesc bine.
Viitorul rămâne de văzut,
tu îl vezi mai întâi,
îmi spui dacă vrei să mă pregătesc
și încă zâmbești ...
Când timpul nu trecea,
nu trecea noaptea,
lipsea doar să te întâlnesc,
dar tu mereu ai fost aici.
Și chiar atunci când îngheţa,
cu luna deja schimbată,
erai doar mai îndepărtată,
dar tu mereu ai fost aici.
Niciun sărut vreodată
n-a fost risipit,
nici chiar un gest aşa...
Niciun sărut vreodată
ce-a fost făcut cadou
nici chiar un gest,
aşa de mult...
Cu cât te privesc mai mult, cu atât
mai puţin înţeleg ce tur ai făcut,
acum începe un alt tur,
şi eu am spus deja totul.
Când cerul nu ajungea,
nu ajungea brigada,
lipsea doar să te întâlnesc,
dar tu mereu ai fost aici.
Când cerul nu ajungea,
nu trecea noaptea,
erai doar mai îndepărtată,
dar tu mereu ai fost aici.