Și noi zburăm împreuna cu păsările,
Că să observăm viață asta de la sfârșit,
Totul va trece, dar lumină feței tale,
Este mereu cu mine.
Spre nicăieri zilele ude,
Spre nicăieri oameni care se cutremură,
Așa eu îmi țin cruce,
Eu nu-mi amintesc începutul,
Doar în cameră asta pentru noi, cu tine,
Cu mult timp în urmă, nu există spațiu.
Și noi zburăm împreuna cu păsările,
Că să observăm viață asta de la sfârșit,
Totul va trece, dar lumină feței tale,
Este mereu cu mine.
Și pe acoperișuri reci,
cad, ca apa cerului,
Tu nu mă crezi, dar eu mereu,
Te simt în suflet..
Spre nicăieri toate păsările și piesele,
Orașe, unde noi eram împreuna,
Noi nu găsim drumul,
Al meu sau nu, eu nu știu,
Dar intr-o zi, pentru tot,
Pentru tot mă vei ierta.
Și noi zburăm împreuna cu păsările,
Că să observăm viață asta de la sfârșit,
Totul va trece, dar lumină feței tale,
Este mereu cu mine.
Și pe acoperișuri reci,
cad, ca apa cerului,
Tu nu mă crezi, dar eu mereu,
Te simt, în suflet..
Și pe acoperișuri reci,
cad, ca apa cerului,
Tu nu mă crezi, dar eu mereu,
Te simt, în suflet..