În viață sunt lucruri vulgare
Ce n-ar merita sa-ți dorești;
Iți lasă sau gusturi amare -
Ori poate te fac să zâmbești.
Au fost unii oameni în lume
De care istoria a scris,
Dar cele mai multe din nume
Uitarea le-a șters ca pe-un vis.
Mai sunt și emoții trezite
De-un dor de la tine avut;
Avut-am trăiri infinite
Pe care apoi le-am pierdut.
Sunt zile de grea încercare
Cum fost-au și în viața mea
Ca în ziua plecării tale-
E o zi ce n-o pot uita...
Cădea ploaia pe fața mea
trudită și înghețată,
Iar strada pustie era
Deja de mine umblată.
Vai... ca o fetiță pierdută
strigam, prin oraș rătăcind,
Striga și iubirea-mi durută
ca focul sub ploaie, murind...
"- Păstra-voi eu tainele-ți toate".
Ea, ploaia-mi șoptește ușor. [...]
Acum, când în geam iar îmi bate,
Din nou sunt cuprinsă de dor.