Din educație, ți-aș da un sfat,
Pe care cel mai probabil încă nu îl știi.
Demonul știe multe de bătrân ce e,
Nu pentru că e regele tuturor răutăților noastre.
Te vei ciocni puternic cu realitatea,
Dacă tu crezi că un euro e mai bun decât un detaliu,
Pentru că o fereastră care dă lumină din curte,
Poate străluci mai puternic decât una ce dă în stradă.
Și acum, du-te în căutarea acelui portofel
Care să-ți susțină tratamentele de frumusețe, cât o să mai ai,
Pentru că știi că asta nu durează o veșnicie, prietena mea.
Așa că du-te în căutarea fiecărui delir de măreție,
Iar dacă viața te aranjează și coama calului tău câștigător se încâlcește,
Amintește-ți că tu ai refuzat să fii floarea vieții mele,
Pentru a fi doar o petală în cea a acelui tip.
Ce rău îmi faci, fetiță nesupravegheată,
Cu falsul tău cec la portamor* învins...
Deși, gândindu-mă bine:
Care ar fi viitorul nostru?
Tu, care preferi un peso decât un sărut,
Iar eu, care nu am nici măcar o gardă dură pe lângă mine...
Tu, care mănânci numai frunze,
Iar eu, numai carne roșie...
Eu trăiesc într-un basm chinezesc,
Iar tu într-un film de Almodovar.
Tu, care te prezimți ca fiind ateistă,
În timp ce eu trăiesc din mareea
Pe cafe o zeitate a pus-o în gâtul meu.
Și acum, du-te în căutarea acelui portofel
Care să-ți susțină tratamentele de frumusețe, cât o să mai ai,
Pentru că știi că asta nu durează o veșnicie, prietena mea.
Așa că du-te în căutarea fiecărui delir de măreție,
Iar dacă viața te aranjează și coama calului tău câștigător se încâlcește,
Amintește-ți că tu ai refuzat să fii floarea vieții mele,
Pentru a fi doar o petală în cea a acelui tip.
Ce rău îmi faci, fetiță nesupravegheată,
Cu falsul tău cec la portamor învins...
Sper doar ca asta să nu semnaleze acul de siguranță,
Dar când nu-ți va mai rămâne tavan neatins,
Te vei simți goală, și precum un vas cu apă rece va fi
Când vei privi în urmă...