Tu care faci din mine
conștiință nelocuibilă.
Tu care faci din mine un zid de neînțeles,
nu știi că între noi condorul
se înalță precum un zeu,
se cuibărește între panta ochilor și obișnuință.
Oh... de câte ori inima s-a întunecat ca un înger fără bucurie care se ceartă cu sufletul.
Aproape că mă doare să-ți fac rău mai mult decât mie dar iubirea taie în două
ceea ce cântă în mine, gandindu-mă la tine
ce cântec dificil ești.
Dar nu mai știu ce să fac fără tine
dacă iubirea taie în două
acea foame pentru tine de la ironie,
ce cântec dificil ești.
Tu, ce faci din mine corul minunilor,
nu crezi că poezia ar putea fi partea celui mai slab?
Ce vrei să fie acea suflare a mea irosită pentru tine,
doar o clipă de identitate
care se ceartă cu sufletul.
Aproape că mă doare să-ți fac rău mai mult decât mie
dar iubirea taie în două
ceea ce cântă în mine gandindu-mă la tine,
ce cântec dificil ești
dar nu mai știu ce să fac fără tine
dacă iubirea taie în două
acea foame pentru tine de la ironie,
ce cântec dificil ești.