Am fost blestemat,
Am fost întretăiat,
Am fost bătut de cei
Care au avut nevoie de mine.
Am fost tăiat,
Am fost dechis,
Am fost distrus de cei pe care credeam că-i iubesc.
M-ai lăsat aici
Ca pe un contur de cretă
Pe trotuar
Aşteptând ca ploaia să-l şteargă,
Să-l şteargă.
Continui să te întorci
La locul crimei,
Dar morţii nu pot vorbi
Şi oricum nu mai e nimic de zis.
Tot ce ai lăsat în urmă
Este un contur de cretă.
Am fost rece
În criptă,
Dar nu atât de rece precum cuvintele de pe buzele tale.
Îţi va părea rău, dragă,
Într-o zi
Când te vei întinde în patul
Unde corpul meu era cândva.
M-ai lăsat aici
Ca pe un contur de cretă
Pe trotuar
Aşteptând ca ploaia să-l şteargă,
Să-l şteargă.
Continui să te întorci
La locul crimei,
Dar morţii nu pot vorbi
Şi oricum nu mai e nimic de zis.
Tot ce ai lăsat în urmă
Este un contur de cretă.
Tot ce ai lăsat în urmă
Este un contur de cretă.
(Tot ce ai lăsat în urmă)
M-ai lăsat aici
Ca pe un contur de cretă
Pe trotuar
Aşteptând ca ploaia să-l şteargă,
Să-l şteargă.
Continui să te întorci
La locul crimei,
Dar morţii nu pot vorbi
Şi oricum nu mai e nimic de zis.
Tot ce ai lăsat în urmă
Este un contur de cretă.