Inevitabilă e moartea
Într-un proces evolutiv,
Dar cine-ar trece viu de partea
Apusului definitiv?
Repusă era pe din două,
Pe seama Raiului postum,
Când pot să-mi cos cămăși din rouă
Și din zăpezi câte-un costum.
Refren:
În felul meu sunt rudă dreaptă
Cu toate stelele din cer,
Dar nu-mi stă mintea, că m-așteaptă
Căldură-n hrubele de ger.
Sunt veșnic, dacă pot străbate
Secundele acestui cerc
Și gândul fricii nu mă bate
Vreo evadare să încerc.
Dar vă întreb, cum se întreabă,
Ce joc de-a viața am greșit,
Eu, cel mai simplu om de treabă,
De programat sunt la sfârșit?
Refren:
Cu ce v-am supărat mai tare,
La scara timpului defunct,
De-ați strâns în mape militare
Cercul vital repus la punct?