Cel pe care-l iubesc este un derbedeu,
Care cântă de seara până dimineaţa,
Un artist egoist,
Care-mi ţine viaţa în mâinile lui.
Cel pe care-l iubesc este un băiat,
Care are un comportament ciudat,
Un boem fără probleme,
Care jonglează cu iluziile mele.
Pleacă fără rost, parcurge străzile toată ziua,
Eu, cu inima grea, îl aştept
Plângându-mi iubirea.
Cel pe care-l iubesc este un mincinos,
Minte din buze, minte din inimă,
Mă răneşte , apoi mă lasă
Faţă-n faţă cu inima mea.
Când sunt singură cu temerile mele,
În cămăruţa mea de sub acoperişuri,
Plictiseala se agaţă de pereţi care-şi doresc
Până la întoarcerea sa în braţele mele.
Cel pe care-l iubesc este un bandit,
Mă tratează ca pe un copil,
Mă încântă , mă dezarmează
Şi râde de suferinţele mele.
Cel pe care-l iubesc este minunat,
Când iubirea străluceşte în ochii lui,
Care mă atrage într-un râs
Lângă inima lui pentru a mă iubi mai bine.
Eu, slăbesc şi mă înroşesc deodată,
Şi uit toate necazurile mele,
Pe inima lui, în izbitura lui.
Cel pe care-l iubesc este un jucător
El joacă visele mele, joacă lacrimile mele,
Şi dacă trişează nu-mi pasă,
Pentru că el e toată fericirea mea.
Cel pe care-l iubesc este un vagabond
Care nu are un ban,
Şi-şi plimbă refrenele
Şi chitara sa în jurul gâtului.
Dar mă iubeşte şi eu îl iubesc,
Şi de restul...nu-mi pasă!