Sunt bărbat,
Nu sunt deloc complicat,
Sunt relativ simplu,
Ce-am în inimă am și-n minte,
Spun deschis tot ce gândesc
Mai puțin...
Când vine vorba despre cele două cuvinte,
Cuvintele alea două,
Pe care ai vrea să le auzi întruna tu.
Însă dacă nu ți le spun,
Nu înseamnă că nu...uh...că nu.
Să știi că eu...
Eu încerc, dar nu prea reușesc,
Cred că nu e specific bărbătesc.
Totuși o să încerc să îți șoptesc:
Te iub...
Sunt bărbat.
Nu sunt genetic structurat,
Să spun așa ceva,
Părerea mea...
Și sunt convins,
Că la fel s-a întâmplat,
Și cu ăia dinaintea mea.
Toți strămoșii mei au avut,
De vânat,
De luptat,
De inventat:
Roata și becul
Și televizorul
Și geaca de piele cu ținte.
Pe scurt,
Nu le-a stat capul, nu, la cele două cuvinte.
Să știi că eu...
Eu încerc, dar nu prea reușesc.
Cred că nu e specific bărbătesc.
Totuși o să încerc să îți șoptesc:
Te iu...(hmmm)
Și nu înțeleg de ce
Nu îmi acorzi credit nici măcar cât unui câine,
Care te iubește, chiar dacă nu-ți vorbește...
Pe bune, nu știu ce vrei!
E suficient să te uiți în ochii mei.
Eu încerc, dar nu prea reușesc, nu.
Cred că nu e specific bărbătesc.
Totuși o să încerc să îți șoptesc:
Te iu… beeh...
Eu o să încerc să îți șoptesc:
Te iube…
(Băi, ce greu e!... Nu, că pot.)
Totuși o să încerc să îți șoptesc:
[Rapid] Te iubesc!