Of, foaie verde și-un dudău,
Ce bine trăiam flăcău,
Că-ncălecam calul meu,
Umblam pe unde vream eu.
Dar e bine și-nsurat,
Că știu sara un' să trag:
La perina de bumbac
Umplută cu liliac, mă,
La cearșaf alb, îmbrodat,
De ce, Doamne, m-ai lăsat
Băiat tânăr și sarac?
Of, nu-mi zice că sunt bătrân,
Că beau o oală de vin
Și-mi rad barba pân' la os,
Și mă fac tânăr frumos, mă!
Ticuleană, ticuleană,
Aseară ți-am dat o palmă,
Toată noaptea n-am dormit,
Credeam că te-am prăpădit, mă.
Am o palmă ticăloasă
Și-o inimă păcătoasă:
Ce iubește nu mai lasă.
Hăi, i-auzi, i-auzi!
Of, de la Segarcea la vale
E-o fată secerătoare,
Grâu-i mic și ziua-i mare,
Mi-o doboară din picioare.
Du-o, Doamne, dupe-aici
La fântâna cu trei cruci
Să dea apă la doi junci,
Guriță la doi voinici, mă,
Doi voinici pe doi cai murgi, mă.
Ca de-ar fi moartea ca mândra,
Singur m-aș duce la ea,
Dar e moartea despletită,
Nu e ca mândra gătită,
Și pe buză rumenită.
Mă culcai în drum lungit,
Am dat vorbă c-am murit,
Să văd dușmanii ce zic,
Mândrele care mă plâng.
Dușmanii râdeau de moarte,
Mândrele mă plângeau toate,
Și când fu la lumânare,
Detei puțin din picioare:
„Uite-al dracu' nu mai moare
Că tot mai dă din picioare”, măi.