În sfârșit te întâlnesc, iar tu nu te mai ascunzi.
Știu că nu a fost o greșeală.
Nu va mai trebui nici să-ți ghicesc numele,
Nici să-mi imaginez sunetul vocii tale.
Intenția mea nu e să te sperii,
Dacă te privesc mai mult decât e normal,
Dar trebuie să mă grăbesc,
Pentru că pleci...
Și nu mi-o voi ierta,
Dacă să te cunosc a fost o cauză pierdută.
Iar dacă nu te voi găsi
Va fi din ghinion, nu din lașitate.
Tu ai reușit să mă faci să mă îndrăgostesc.
Și chiar dacă aș putea nega asta de mii de ori,
Eu nu mi-o voi ierta,
Dacă tu dispari căci nu am admis niciodată.
Și nu mi-o voi ierta.
Voi termina ce a început soarta
Și voi scrie finalul,
În care eu nu împietresc când te văd,
În care tu nu pleci.
Intenția mea nu e să te sperii,
Dacă te privesc mai mult decât e normal,
Dar trebuie să mă grăbesc,
Pentru că pleci...
Și nu mi-o voi ierta,
Dacă să te cunosc a fost o cauză pierdută.
Iar dacă nu te voi găsi
Va fi din ghinion, nu din lașitate.
Tu ai reușit să mă faci să mă îndrăgostesc.
Și chiar dacă aș putea nega asta de mii de ori,
Eu nu mi-o voi ierta,
Dacă tu dispari căci nu am admis niciodată.
Și nu mi-o voi ierta.
Intenția mea nu e să te sperii,
Dacă te privesc mai mult decât e normal,
Dar trebuie să mă grăbesc,
Pentru că pleci...
Și nu mi-o voi ierta,
Dacă să te cunosc a fost o cauză pierdută.
Iar dacă nu te voi găsi
Va fi din ghinion, nu din lașitate.
Tu ai reușit să mă faci să mă îndrăgostesc.
Și chiar dacă aș putea nega asta de mii de ori,
Eu nu mi-o voi ierta,
Dacă tu dispari căci nu am admis niciodată.
Și nu mi-o voi ierta.