Un zâmbet într-un ritm cumplit de plictisit spunea:
„Aș vrea să împachetez dorințe-n vis”, și nu mințea,
Aș vrea să pot
Să găsesc la suflet antidot,
Dar nimeni nu înțelege:
împotriva vieții nu există lege,
Așa am învățat că viața e grea, da' trece.
Deschid portofelul cu păcate numărate,
Închid ochii și-l arunc departe.
[Refren: (x2)]
Viața e un meci la categoria grea,
Cea mai buna lovitură rămâne eschiva,
Ai o singură repriză,
N-are cine să te-ascundă,
Tragi cu dinții până-n ultima secundă.
Nu vreau să țin cont de regulile scrise,
Și n-am prieteni printre oamenii cu idei fixe,
De ce trebuie să vreau să am o vilă-n Primăverii
Atâta timp cât stau la bloc,
Stau cu ai mei și beau în fața scării?
Nu trăiesc pentru limuzine,
Viitorul pentru mine înseamnă, simplu, mâine.
Ce-o să faci când tac-tu n-o să-ți mai dea bani, o să mori ?
Înseamnă că-alții ar trebui să moară de mai multe ori.
Nu vreau să mă-nțelegi greșit,
E diferit felul de-a gândi, da' tu, tu nu știi,
Nu vreau să mă-ngrop în bani, că loveaua prostește,
E mai bine să ai exact atât cât îți lipsește.
Nu sufăr de nici un complex,
Și n-am să gând să mă-ngrop la mână cu vreun Rolex,
Ultimul vers pe care-l știu pe dinafară:
Vreau să cred că reușim să scoatem un album afară.
[Refren: ... (x2)]
Aș vrea să beau mai multe sticle de vin rece
Decât poate să numere un polițist pe degete.
Vreau un copil care să crească fără să mă urască
Pentru lecții de viață din terasă în terasă.
Fără acte, fără bani, fără echilibru,
Vreau să nu simt cum trece timpul.
Aș vrea să mor înainte să devin inutil,
Un bunic pervers în baston și senil.
Aș vrea să pot să vă-mbăt pe toți care-ascultați albumul,
(Dac-am bea cu fiecare în parte, ar fi și ultimul)
Vreau să simt că trăiesc, nu colectez maculatură
Pentru o altă viață la fel de nesigură,
Sigur, vreau prea mult pentru unul singur,
Dar fie, ultimul vers toți ar trebui să-l știe:
Îmi doresc ce-mi dorești tu mie și să ți se-ntâmple ție.