Aici, unde marea străluceşte şi bate tare vântul
Pe o vechie terasă in faţa golfului din Sorrento
Un om imbraţişează o fată după ce a plâns,
apoi îşi controlează vocea şi îşi reîncepe cantecul
Îţi vreau bine de tot
Dar mult, mult bine să ştii,
E ca un lanţ
Care îţi topeşte săngele in vene să ştii.
Vazu luminile in mijlocul marii, se găndea la nopţile in America
dar erau doar felinarile si urma albă a unei elici,
Simţi durerea în musică, se ridică de la pian,
dar când vazu luna ieşind de după un nor
îi parea dulce până şi moartea.
Se uită in ochii fetei, acei ochi verzi ca şi marea
la care apoi instantaneu le ieşi o lacrimă şi el crezu că se îneacă.
Îţi vreau bine de tot
Dar mult, mult bine să ştii,
E ca un lanţ
Care îţi topeşte săngele in vene să ştii.
Puterea liricii unde fiecare dramă e un fals
care cu puţin truc şi cu mimica poate să devină un altru
dar doi ochi care te privesc atât de aproape şi de adevăraţi
te fac să-ţi uiţi cuvintele şi iţi amestecă gândurile
Aşa devine totul mic, chiar şi nopţile în America
Te întorci şi îţi vezi viaţa ca şi urma unei elici,
şi da, e viaţa care se termină, dar el nu prea se gândea la asta
ba se simţea deja bucuros şi-şi reîncepu cantecul
Îţi vreau bine de tot
Dar mult, mult bine să ştii,
E ca un lanţ
Care îţi topeşte săngele in vene să ştii.