Aici unde marea strălucește
Și vântul bate foarte tare
Pe o veche terasă in fața
Golfului de Sorento
Un om îmbrățișează o fată
Dupa ce a plâns
Apoi își drege vocea și reincepe cântecul :
Te iubesc mult
dar mult, chiar foarte mult să știi
E precum un lanț
Care topește sângele din vene, știi
Văzu lumini în mijlocul mării
Se gândea la nopțile din America
Dar erau doar luminile bărcii
Și urma albă a unei elici
Simți durerea în muzică
Se ridică de la pian
Dar când văzuse
Luna ieșind de după un nor
Ii păruse mai dulce până și moartea
Privi în ochi fata
Acei ochi verzi ca marea
Apoi pe neașteptate ieși o lacrimă
Și el crezuse că se îneacă
Te iubesc mult
Dar mult, chiar foarte mult să știi
E precum un lanț
Care topește sângele din vene, știi.
Puterea liricii
Unde fiecare dramă e un fals
Care cu un pic de fard și cu mimica
Poate să devină o alta
Dar doi ochi care te privesc
Așa aproape și adevărați
Te fac să uiți cuvintele
Se confundă gândurile
Astfel devenise totul mic
Până și nopțile acolo în America
Te intorci și vezi viața ta
ca urma unei elici
Ah, da, e viața care se termină
Dar el nu se gândi prea mult
Din contră se simți deja fericit
Și a reînceput cântecul său:
Te iubesc mult
Dar mult chiar foarte mult să știi
E precum un lanț
Care topeste sângele din vene, știi.
Te iubesc mult
Dar mult, chiar foarte mult, știi
E precum un lanț
Care topește sângele din vene, știi