Strofa I (Caddillac):
Sun-atât de frumos când spui poveste de iubire,
Simţi că se umple sufletu’ de fericire,
Pare cuvântu’ cheie, nici n-ai idee
Când sare prima scânteie, se aprinde şi dispare-n flăcări tot…
Era un boboc de fată,
O inimă curată, caldă, catifelată
Ca petalele de trandafir, inevitabil
Să nu te-ndrăgosteşti de ea iremediabil…
Ducea o viaţă scandalos de grea
Cu un tată vitreg care-o abuza,
Cu o mamă care niciodată n-asculta
Ce avea de zis, îi păsa numai de ea…
Băiatu’ nu era un pui de şmecher,
Da’, la 22 de ani, avea un nume în cartier,
O iubea, atât de mult vroia
Să o scoată din coşmarul ăsta în care trăia…
Cu o scamatorie ca din pălărie,
Au dispărut amândoi, fără să se ştie
Unde au plecat şi nici măcar dacă
Se vor mai întoarce p-aici vreodată…
Refren (x2) (Lucian Colareza):
Era o floare încântătoare,
Rămân acum amintiri chinuitoare
Şi lacrimile vor mai fi
Mult după ce trandafirii vor muri…
Strofa a II-a (Caddillac):
Au trecut aproape 7 ani de când au plecat,
Fata niciodată nu l-a întrebat
Cum a reuşit, oare cum s-a descurcat,
Era atat de fericită, nici n-ar fi contat…
(Lucian Colareza)
Îi cântau îngerii la harpe,
Ar fi mers cu el şi-n gaură de şarpe
Doar să-l ţină-n braţe şi s-audă-n noapte
Din gura lui cele mai frumoase şoapte…
Caddillac
Dar, într-o seară, era singură, gătea,
Cineva apăsa cu insistenţă soneria…
Deschide, vede-n faţă un malac
Dezvelind o macetă lungă de sub parpalac…
C-o mână-n gât, o trage-n sufragerie,
O întreabă unde-s banii, ea zice că nu ştie,
’I rupe hainele şi o violează,
Destinu’ ei se-ntorcea la prima fază…
Sună frumos când spui poveste de iubire,
Simţi că se umple sufletu’ de fericire,
Pare cuvântu’ cheie, nici n-ai idee
Când sare prima scânteie, se aprinde şi dispare-n flăcări tot…
Refren (x2) (Lucian Colareza):
Era o floare încântătoare,
Rămân acum amintiri chinuitoare
Şi lacrimile vor mai fi
Mult după ce trandafirii vor muri…
Strofa a III-a (Caddillac):
Băiatu’ intră-n casă, vesel, zâmbitor,
Da’-i zâmbeşte înapoi o faţă din trecutul lor…
Face un pas, ce vede e de-a dreptu’ tragic,
Scamatoria nu ieşise tocmai magic…
Înnebunit, ia o scrumieră şi-o aruncă,
Malacu’ taie gâtu’ fetei şi cade stâncă,
Îl loveşte disperat, zbiară şi plânge,
Iubita lui zace moartă într-un lac de sânge…
Tataee
Nu poate fi adevărat, nu e corect,
De ce să ţi se-ntâmple ţie? … Nu e drept…
Lua-m-ar dracu’, e numai vina mea,
N-aş fi crezut să se termine aşa…
Caddillac
Sun-atât de frumos când spui poveste de iubire,
Simţi că se umple sufletu’ de fericire,
Pare cuvântu’ cheie, nici n-ai idee
Când sare prima scânteie, se aprinde şi dispare-n flăcări tot…
Refren (x6) (Lucian Colareza):
Era o floare încântătoare,
Rămân acum amintiri chinuitoare
Şi lacrimile vor mai fi
Mult după ce trandafirii vor murï…