Ne despărțim insensibil de lucrurile mici
La fel ca un copac
Care în timp de toamnă a rămas fără frunze
La urmă, tristețea e moartea înceată a lucrurilor simple
Acele lucruri simple care rămân dureroase în inimă
Ne întoarcem mereu
La locurile vechi unde iubeam viața
Și atunci înțelegem
Cât de absente sunt lucrurile iubite
De aceea băiete nu pleca acum visând la întoarcere
Că iubirea este simplă
Iar timpul mănâncă lucrurile simple
Zăbovește aici, în lumina mare a acestei amiezi
Unde vei găsi masa întinsă cu pâinea la soare
De aceea băiete nu pleca
acum visând la întoarcere
Că iubirea este simplă
Iar timpul mănâncă lucrurile simple
Ne întoarcem mereu
La locurile vechi unde iubeam viața
Zăbovește aici, în lumina mare a acestei amiezi
Unde vei găsi masa întinsă cu pâinea la soare
De aceea băiete nu pleca
acum visând la întoarcere
Că iubirea este simplă
Iar timpul mănâncă lucrurile simple
Ne întoarcem mereu
La locurile vechi unde iubeam viața