Azi din nou eu am trecut
prin acel drum verde
care în vale se pierde
cu singurătatea mea.
Azi din nou eu m-am rugat
la fântâna schitului
și cerui fecioarei sfinte
să te întâlnesc din nou.
Pe drumul cel verde,
drumul verde ce duce la schit,
de când ai plecat tu,
plâng de durere margaretele.
Fântâna a și secat,
iar crinii sunt deja ofiliți
pe drumul cel verde,
drumul verde ce duce la schit.
Azi din nou eu am trecut
prin acel drum verde
care în vale se pierde
lângă fericirea mea.
Azi din nou am încrustat
numele noastre pe stejar,
am urcat sus pe deal
și acolo-ncepui să plâng.
Pe drumul cel verde,
drumul verde ce duce la schit,
de când ai plecat tu,
plâng de durere margaretele.
Fântâna a și secat,
iar crinii sunt deja ofiliți
pe drumul cel verde,
drumul verde ce duce la schit. (bis)
Drumule... drumule verde...