Deci el se afla la o bază din Thailanda,
Ea era nevastă de aviator.
El obişnuia să zboare în weekend-uri.
Era o viaţă uşoară,
Dar apoi viaţa s-a transformat
Şi el a început să se schimbe.
Ea nu s-a întrebat atunci,
Nu s-a gândit că e ciudat.
Dar apoi el a primit un telefon:
Trebuia să plece-n noaptea aceea.
N-a putut spune prea multe,
Decât că va fi bine.
N-a trebuit să-şi facă bagajele,
Ei se vor întâlni noaptea următoare.
El avea o sarcină de îndeplinit,
Zburând spre Cambogia.
Şi-n timp ce nopţile treceau,
Ea a încercat să-şi amintească
Felul în care el privea,
Felul în care el râdea.
Cred că nu va ştii niciodată
Ce avea el în suflet,
Nu putea să scoată acel ceva,
Chiar nu putea să ia totul.
El avea cei mai trişti ochi
Pe care fata-i văzuse vreodată.
El obişnuia să plângă noaptea,
De parcă trăia un vis.
Şi-n timp ce ea-l strângea-n braţe,
El obişnuia să-i caute chipul,
De parcă ea ştia adevărul:
Pierdut în Cambogia.
Dar apoi a primit un telefon,
Ei au spus că el va veni curând acasă.
Ea trebuia să împacheteze o cutie
Şi ei vor stabili o întâlnire.
Dar acum sunt ani de-atunci,
Şi nici un cuvânt măcar.
Şi toată dragostea pe care ea o ştia
A dispărut în ceaţă.
(Cambogia - Nu plânge acum! - Fără lacrimi!)
Şi anii au trecut
Fără un cuvânt măcar,
Dar a mai rămas ceva,
Ştiu sigur:
Ea nu-i va mai vedea chipul din nou.