Taci,
tu care-mi cunoști tragedia!
Vechiul meu prieten,
nu-mi reaminti azi de ea!
Taci,
căci biata mea inimă
încă plânge prostește
de câte ori o amintire găsește.
Știu bine că și-a bătut joc de mine,
n-a fost vina mea că m-am îndrăgostit de ea,
n-a fost vina mea că am crezut atât
în farmecul și în iubirea ei.
Taci,
tu care cunoști comedia
cu care a deghizat inima
acestei biete paiațe!