Ca un tren ne pare viaţa [English translation]

Ca un tren ne pare viața,

ne trezim în el mergând,

Fără ca să ne dăm seama

unde ne-am urcat și când.

Fericirile sunt halte,

unde stăm câte-un minut;

Până când să ne dăm seama,

sună, pleacă, a trecut....

Iar durerile sunt stații

lungi, de nu se mai sfârșesc,

și în ciuda noastră parcă

tot mai multe se ivesc.

Ca un tren ne pare viața,

ne trezim în el mergând,

Fără ca să ne dăm seama

unde ne-am urcat și când.

Mulți copii voioși se urcă,

câți în drum n-am întâlnit!...

Iar câte-un bătrân coboară

trist, și frânt, și istovit.

Vine odată însă vremea

să ne coborâm și noi;

ce n-am da, atunci, o clipă

să ne-ntoarcem înapoi?

Ca un tren ne pare viața,

ne trezim în el mergând,

Fără ca să ne dăm seama

unde ne-am urcat și când.

Dar, pe când, privind în urmă,

plângem timpul ce-a trecut,

sună-n Gara Veșniciei;

am trăit și n-am

am trăit și n-am

am trăit și n-am știut!...