(Vorbit:)
Dragii moşului, veţi asculta acum povestea lui “ca şi”:
A fost odată ca şi niciodată o ţară populată de păsări.
Într-o seară, la o emisiune moderată de o potârniche, fu invitat un canar.
La un moment dat , potârnichea îl întrebă:
-Dvs, ca canar,ce părere aveti despre situaţia din ţară?
Canarul, sesizând cacafonia, răspunse:
-Eu, ca şi canar, cred că nu e bună.
Din acea seară, dragii moşului, toate pasări... mă rog, aproape toate pasările îl iubiră pe “ca şi”.
Şi acum, cântecul, pentru că este o poveste cu cântec:
Multă lume îl iubeşte pe "mă risc”,
Multă lume îl iubeşte pe “am decât”,
Dar, şi mai şi, lumea îl iubeşte pe “ca şi”.
Multă lume îl iubeşte pe “se merită”,
Multă lume îl iubeşte pe “enorm de mult”,
Dar şi mai şi, da, lumea îl iubeşte pe “ca şi”.
Ca şi, ca şi, ca şi, ca şi…,
Lumea îl iubeste pe “ca şi”.
Multă lume îl iubeste pe “de preferabil”,
Multă lume îl iubeşte pe “nici intr-un caz”
Dar şi mai şi, lumea îl iubeşte pe “ca şi”
Multă lume îl iubeşte pe “mai serviţi!”
Multă lume îl iubeşte pe “optisprezece” sau “optâsprezece”,
Dar şi mai şi, da, lumea îl iubeşte pe “ca şi”.
Ca şi, ca şi, ca şi, ca şi…,
Lumea îl iubeşte pe “ca şi”.
Dar mai sunt câte unii cu idei ciudate:
Cică să zicem, în loc de “ca şi”, “în calitate de”,
Deşi nu sună atât de bine ca “ca şi”, ca “ca şi”, ca “ca şi”, ca “ca şi”, ca “ca şi”,
Ca şi, ca şi, ca şi, ca şi…,
Lumea îl iubeşte pe “ca şi”,
Oh, da, lumea îl iubeşte pe “ca şi”.