Există o stradă-n ceruri
Lungă cât eternitatea
Iar in anumite nopți limpezi
Poți vedea o aglomerație care vine
Sunt dați afară
Dezmoșteniții de orice vârstă
Cei ai nimănui, cei fără identitate
Au ochii-nchiși
Priviri fixe care nu mai visează
Și cât ar fi de mers
Pentru încă un metru de demnitate
Există o stradă-n ceruri
Lungă cât eternitatea
Nu sunt chemați îngeri, și nici sfinți
Eventual sunt niște oameni
Care rămân în urmă ca mulți
Precum mulți
Nu sunt chemați îngeri și nu sunt chemați niciodată
Acele guri care vorbesc și vorbesc
Dar care nu spun nimic
Chiar nimic
Apoi, există o stradă-n ceruri
Iar pe bătrânul tău îl poți găsi acolo
Care transpiră pe pământul său care
Face să transpire chiar și sufletul
Există o stradă-n ceruri
Lungă cât eternitatea
Nu sunt chemați îngeri, și nici sfinți
Acele guri care vorbesc și vorbesc
Dar care nu spun nimic
Chiar nimic
Cu siguranță sunt niște oameni
Care rămân oameni din orice punct profund
De vedere
Există o stradă-n ceruri, știi
Dar care-n Rai nu duce, încă
Există o stradă-n ceruri
Care se duce și se-ntoarce aici.