Mă-ntreb ce speranță te-a chemat,
Pe care drumuri azi te-ai dus?
Mă-ntreb dac-a fost adevărat
Tot ce demult, iubind, ne-am spus...
Mă-ntreb de-am putea să fim cândva,
Peste un timp, doar doi străini,
Ce se privesc, zâmbindu-și mut,
Și-atât...
Cât aș fi vrut să înțelegi
Ce îți spunea privirea mea,
Cât aș fi vrut, cu un cuvânt,
Să-mi potolești neliniștea!
Cât aș fi vrut să spargi grăbit
Oglinda-n care m-am privit,
Să nu mai văd singurătatea mea în ea!
Cât aș fi vrut să mă oprești,
Chiar de-ar fi fost să minți puțin,
Să-mi spui că încă mă iubești
Și să mă chemi să te alin!
Cât aș fi vrut să nu fi fost
Acea tăcere fără rost,
Și să păstrăm și mâine tot ce ieri a fost!
Mă-ntreb ce culoare ar avea
O primăvară-n lipsa ta...
Mă-ntreb dacă s-ar mai ridica
Pe cerul nopții steaua mea.
Mă-treb dacă m-aș mai regăsi
În vremea-n care tu nu ești
Să-mi dai speranța zilei ce va fi.
Cât aș fi vrut...