Cântecul străinătăţii [English translation]

Rătăcesc pe căi străine,

De cătunu-mi depărtat,

Îmi trec viața în suspine,

Pâinea-n lacrimi mi-am udat.

Fie pâinea cât de rea,

Tot mai bine în ţara mea!

Ah! În ţara mea frumoasă

Am lăsat tată iubit,

Am lăsat maică duioasă,

Ce de plânsuri a albit.

Vezi o culme muntenească

Ş-o căsuță dedesubt?

Este casa părințească,

Unde laptele am l-supt.

Cu străini am stat la masă,

Şi cu ei m-am ospătat;

Dar gândind la mine acasă,

Lacrimi râuri am vărsat.

Cine ţara îşi iubește,

Nu dă lumea pentru ea;

Oh! Atunci inima-mi crește.

Când gândesc a o vedea!

Fericiți câți sunt aproape

De căminul părințesc!

D-oi muri, voi să mă-ngroape

În pământul românesc.

Fie piatra cât de grea,

Tot mai bine în ţara mea!