La Suceava în cetate
Ceas de miazănoapte bate,
Păzitorii-n albe uliți
Cântă răzimați în suliți
La Suceava în cetate
Ceas de miazănoapte bate,
Zidul vechi adânc răsună:
Noapte bună, noapte bună!
Și din munți, și de la mare
Visurile vin călare,
Din ispite-ncetișor
Crește-un mândru foișor.
La prag luna ține strajă,
Înlăuntru doarme-n vraje
Fata cea de voievod
Cu păr galben strâns în nod.
Cine vine și-l dezleagă
Nu se duce noaptea-ntreagă,
Și cui vine s-o sărute
Toate nopțile-s pierdute.
Copiliță mult nătângă,
Ochii tăi cu mâna stângă
Să-i acoperi, iar cea dreaptă
Facă drum celui ce-așteaptă.
Ca la ceasul de povești
De la dragele-ți ferești
În ispită să nu-l ducă
Albul umăr de nălucă.
La Suceava în cetate
Ceas de miazănoapte bate,
Zidul vechi adânc răsună:
Noapte bună, noapte bună!