Niciodată nu știu, niciodată nu știu
Ce ascunzi când taci.
Ochii mei te privesc
Și-au căzut în genunchi.
Dar tu taci, dar tu taci...
Între noi este vid și uitare, și frig
Doar atunci când taci.
Mă pândesc patru zări,
Patru cai de olac,
Dar tu taci, dar tu taci...
Norii-n casă au căzut,
Ceasu-n gol a bătut,
Fiindcă taci, fiindcă taci,
Fiindcă taci, fiindcă taci...
Nici nu știi cât mă dori,
Când tu taci.
Niciodată nu știu, niciodată nu știu
Ce ascunzi când taci.
Poate-n mine ai fugit,
Ca o rană-n cuțit,
Dar tu taci, dar tu taci...
Și confunze în cor,
Ieri și mâine cum mor
Doar atunci când taci.
Întrebări m-au cuprins,
Toate-mi sunt înadins
Dar tu taci, dar tu taci...
Norii-n casă au căzut,
Ceasu-n gol a bătut
Fiindcă taci, fiindcă taci,
Fiindcă taci, fiindcă taci...
Nici nu știi cât mă dori,
Când tu taci.
Norii-n casă au căzut,
Ceasu-n gol a bătut,
Fiindcă taci, fiindcă taci,
Fiindcă taci, fiindcă taci...
Dar cât de mult te iubesc,
Când tu taci!